Ciudate vremuri mai traim! Cum altfel, cand PNL, singurul partid istoric ramas in viata, se aliaza cu conservatorii lui Voiculescu, colaborator dovedit al Securitatii, om asupra caruia planeaza si banuieli ca, dupa schimbarile din '89, ar fi deturnat in folos propriu fonduri uriase din cele derulate de institutia de represiune comunista prin intreprinderea de comert exterior pe care o avea in subordine. Nu asa de multi a trecut de cand PNL lua o atitudine extrem de transanta in cazul Monei Musca, care a primit si ea din partea CNSAS verdict de colaborare cu politia politica comunista, dar careia, in afara de neasumarea respectivei vinovatii, nu am putea nimic sa-i reprosam in tot timpul scurs de la caderea comunismului incoace! Oare ce program comun poate justifica o astfel de alianta impotriva naturii? Insiruirea de tinte cretinoid optimiste ca atingere in urmatorii 5 ani a nivelului mediu al Uniunii Europene in ceea ce priveste PIB-ul pe cap de locuitor, are ca principal adversar bunul simt si aritmetica elementara. Dar probabil ca autorii respectivelor enormitati sunt teribil de enervati de faptul ca 2+2=4 si au decis sa ia atitudine.
Incercarea de a intelege lucrurile, dincolo de declaratiile sforaitoare ale celor implicati, ne conduce invariabil la presupunerea ca PC urmareste dobandirea unei onorabilitati prin alianta cu un partid cu pedigree neindoielnic, precum si alte castiguri mai palpabile, anume accederea in parlament a unor membrii proprii, desi partidul se afla sub pragul electoral, folosind reteta testata deja in relatia cu PSD.
De o importanta mai mare este ceea ce se intampla cu PNL, atat pentru ca el este unul dintre cele trei partide cu un cuvant greu de spus in politica romaneasca actuala, cat si pentru faptul simbolic ca este ultima legatura a prezentului politic cu trecutul democratic, atat cat a existat acesta. Alianta cu PC nu a fost inghitita fara noduri de multi membrii marcanti ai partidului si a fost impusa de Crin Antonescu intr-un stil cu certe valente dictatoriale. Argumentul suprem: eu si nu voi am adus partidul la scorul electoral actual! Asemanarile cu retorica si modul de actiune al lui Traian Basescu, principalul adversar politic al lui Antonescu, sunt multiple: eu comand si toti trebuie sa executati sau sa va dati demisia, cei care ma critica sunt aserviti, dreptatea este de partea celui care are un scor ridicat in sondaje etc. Dar sa nu uitam, retorica lui Basescu este acompaniata de un instinct politic exceptional, instinct care l-a condus de atatea ori la victorie in bataliile electorale, ceea ce Antonescu, cu toata elocinta sa si cu toate replicile-i acide, nu a dovedit pana acum. Dimpotriva, am putea numi neinspirate unele decizii ca aceea de a participa la mitingul comun cu PSD din balconul Operei timisorene. Si oricum, copia, oricat de buna, ramane numai o copie a originalului.
Dincolo de pretexte, sustinatorii liberali ai ACD, adica a aliantei numita de centru dreapta, raman cu doar doua motive: adversitatea comuna fata de Basescu si accesul neingradit la televiziune, prin intermediul Antenelor detinute de familia Voiculescu.
Primul motiv este de ordin (re)sentimentar iar nu rational; poate fi inteles dar nu poate sustine o alianta politica. Al doilea motiv dovedeste conceptia despre politica a partizanilor ACD, anume inlocuirea democratiei cu videocratia. In particular, Crin Antonescu este telegenic, inteligenta-i neindoielnica si o buna stapanire a limbii romane ii permit sa se simta ca acasa in platoul de filmare, sa dea replica cu promptitudine, sa combata adversarii cu eleganta si ironie. Si spectacole de acest tip tin milioane de oameni in fata televizorului, fac audienta, iar producatorii fac bani. Insa, cel mai adesea, nu sunt veritabile dezbateri de idei. Adesea cel care obtine victoria in turnirurile verbale televizate care se revarsa zilnic asupra noastra este nu cel mai capabil ci cel mai abil in a-si prezenta marfa si a-si ascunde lipsurile. Calitatea marfii nu mai conteaza si este inlocuita de calitatea, si mai ales cantitatea, reclamei ce i se face. Prin optiunea transanta a conducerii partidului pentru acest fel de a intelege politica, liberalii ar putea sa castige cateva procente. Dar pierd cu siguranta in ceea ce priveste moraliatatea si principialitatea. S-ar putea ca, pe termen lung, pierderile sa fie mai insemnate decat castigul imediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu