Nu este prima data cand se observa ca, aparent impotriva intentiilor celor care au lansat dezvaluirile de presa, Statele Unite ale Americii apar intr-o lumina destul de favorabila in urma publicarii pe site-ul Wikileaks a unor documente secrete ale diplomatiei americane. Realitatea se dovedeste a fi mai complexa decat isi inchipuie unii, iar America desi este cea mai mare putere mondiala si are interese pe care le urmareste, nu apare deloc in aceste dezvaluiri ca fiind o putere discretionara, care face numai ce ii convine.
Un exemplu la care ar fi bine sa meditam este si atitudinea americanilor fata de educatie. Potrivit unor dezvaluiri citate de The Cronicle of Higher Education, oficialii diplomatiei ameriane privesc campusurile universitare, atat de pe teritoriul american cat si de pe intinsul globului, ca elemente strategice de mare importanta, adevarate puncte cheie in batalia pentru a castiga „inimile si mintile” oamenilor pentru cauza Americii, care este cauza democratiei liberale occidentale. Educatia este strans legata de siguranta nationala a Americii. Alaturi de rafinarii, conducte de gaze si petrol, fabrici de medicamente si alte asemenea lor, campusurile universitare au un rol strategic, prin potentialul lor de a promova interesul Americii sau al adversarilor si al competitorilor ei, cum ar fi Iranul, respectiv China.
Prin comparatie, in Romania educatia si cercetarea stiintifica au fost de ani buni, inca inainte de caderea comunismului, o prioritate numai la nivel declarativ. Ce dovada mai buna in acest sens putem avea decat modul in care s-a desfasurat controversa asupra proiectului Legii Educatiei Nationale, punctele cele mai discutate referindu-se la modul in care sunt alesi rectorii universitatilor, ceea ce ar conduce vezi Doamne la o ingerinta a politicului in universitati, si la posibilitatea de a ocupa in acelasi timp fotolii de conducere universitare dar si fotolii de parlamentar. Desigur ca in substanta proiectul - sau Legea cine mai stie?- are puncte bune si puncte slabe, dar discutiile pe acesta tema nu prea au avut succes printre cei chemati sa legifereze in Romania. De o importanta mult mai mare s-a dovedit gasirea unui lipici destul de bun pentru ca augustele sezuturi sa nu fie smulse din fotoliile cu care s-au obisnuit.
Declarativ se doreste accederea unui universitati romanesti in topul primelor 500 de universitati din lume. De fapt nu este incurajata performanta, care se face prin definitie cu oameni putini, folosindu-se argumentul fals economic ca nu ar fi rentabil sa se lucreze cu un numar redus de studenti. Marturie stau rapoartele anuale ale universitatilor reprezentative din Romania, in care in mod constant facultatile de stiinte ca matematia, fizica, chimia ca si cele umaniste istorie, filosofie, litere etc. sunt constant etichetate ca neperformante, in comparatie cu cele de stiinte economice, politice etc. Argumentul folosit este numarul mic de studenti, are atrage dupa sine o alocatie bugetara insuficienta, precum si taxe putine percepute. Faptul ca cercetarea stiintifica, atata cata exista, este adesea apanajul tocmai al facultatilor nerentabile, nu pare de interes pentru acei contabili care produc respectivele rapoarte. Ducand comparatia mai departe, sa spunem ca americanii sunt interesati nu numai de partea tehnico-stiintifica dar si de cea umanista din educatia pe care o primesc sa zicem studentii din Orientul Islamic. Acesta fara a urmari vreun castig material imediat, ci doar pentru ca au inteles ca simpla prezenta in structurile organizatorice a altor state, posibil competitoare, a cat mai multor oameni care sa inteleaga si sa fie deschisi catre valorile occidentale reprezinta din punct de vedere strategic un bun castigat.
Politica educationala nu poate avea succes, atat timp cat, dupa modelul americanilor, nu vom recunoaste caracterul strategic al educatiei in care comandamentele de castig imediat de tipul „nu aveti studenti!” nu au ce cauta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu